12%. Atâția români mai cred că oamenii merită încrederea lor

Nu este o condamnare! Este o invitație.

12%.
Atât.

Atâția români mai cred că oamenii merită încrederea lor.
O realitate dură, pe care nu o mai putem ignora.

Ideea acestui articol a pornit de la o întrebare care mă urmărește de mult timp:
„Au oamenii nevoie de încredere ca să poată trăi bine?”

Sunt convins că fiecare va răspunde în felul lui. Dar un lucru e sigur: fără un minim de încredere în noi și în ceilalți, nu putem construi nimic solid.

Acum ceva timp, am renunțat la stabilitate și la confort ca să pornesc un proiect care are o singură intenție: să sprijin dezvoltarea unei mentalități sănătoase, pozitive, raționale și pline de încredere în rândul copiilor, adolescenților, sportivilor, părinților și profesorilor lor.

Mi-am stabilit trei repere fundamentale pe care să construiesc:

• Curajul în alegeri
• Încrederea în oameni
• Disciplină mentală și rațională

Și am pornit la drum cu o încredere uriașă, sinceră, integrată în tot corpul meu.
Am oferit fiecărei persoane cu care am interacționat încrederea mea, fără rezerve și fără calcule.

Iar astăzi, stau și mă întreb:

De câtă încredere avem nevoie ca să devenim oameni încrezători în propria persoană și în cei din jur?

Ca să înțeleg mai bine contextul, am început să fac research despre nivelul de încredere al românilor, atât în propria persoană, cât și în alți oameni.
Am ascultat oameni, lucrez cu copii, adolescenți, sportivi, părinți și antrenori, și am observat câteva tipare repetate în gândirea comună:

• „Nu am încredere până nu văd.”
• „Cred în ceilalți doar dacă îmi oferă ceva la schimb.”
• „Dacă e gratis, sigur vrei altceva de la mine.”
• „Dacă e scump, înseamnă că vrei să mă păcălești.”
• „Eu sunt mai deștept, eu nu mă las păcălit.”

Aceste convingeri nu sunt simple propoziții.
Sunt straturi adânci, impregnate în subconștient, care nu mai permit încrederii să circule între oameni.

Și simt nevoia să spun că: Nu este vina nimănui.
Este doar un indicator al locului în care ne aflăm acum și al convingerilor pe care le putem îmbunătăți.

Dacă ajută această idee, vă invit să o integrați: o convingere se formează printr-un proces de tipul:

Obișnuit → Normal → Bun → Adevărat

Dacă așa a fost până acum, asta nu înseamnă că procesul nu poate fi îmbunătățit!

Nu vreau să evit și partea de cauzalitate. Au făcut și ei cât au putut, conștient sau inconștient, din foame sau lăcomie, din ego sau frică.
Important este că aceste realități există ca posibile cauze în felul în care gândim astăzi.

Ani întregi de manipulări, promisiuni goale, conducători care au spus una și au făcut alta au „mâncat” capacitatea noastră de a mai crede în cineva.

Pe risc personal afirm că: la origine, oamenii sunt buni.
Oamenii vor să ofere încredere, doar că realitatea i-a învățat să nu mai creadă pe nimeni și nimic.

Și vă întreb acum pe voi:

• Merită să continuăm să oferim încredere celor din jur?
• Până când?
• Dacă nu o mai oferim, ce facem cu ea?
• Cum ar arăta o comunitate, un oraș, o țară încrezătoare?
• Ce beneficii am avea, fiecare dintre noi, într-un mediu cu mai multă încredere?

Mi-a rămas în minte și o idee spusă de Micutzu (Cosmin Nedelcu):
„Toți vrem o schimbare, dar să o înceapă altul.”
Nu mai știu exact formularea, dar sensul e clar: vrem binele, dar așteptăm ca alții să facă primul pas.

Eu nu vreau să mai aștept.
Și îți propun să nu mai aștepți nici tu.

---

Datele care ne arată realitatea (pe scurt)

Conform unei analize globale publicată de Visual Capitalist în 2022, doar ≈ 12% dintre români ar răspunde „da” la întrebarea:

„Poți avea încredere în oameni?”

Această cifră ne poziționează printre țările cu cel mai scăzut nivel de încredere interpersonală.
Sursele sunt aici:

Visual Capitalist – Mapped: Where People Trust Each Other Most
https://www.visualcapitalist.com/mapped-where-people-trust-each-other-most-by-country/

Reluare în presa românească (HotNews):
https://www.hotnews.ro/pusa-in-90-de-tari-ale-lumii-intrebarea-poti-avea-incredere-in-oameni-a-oferit-un-raspuns-uluitor-in-romania-2108680/

---

Ce înseamnă, de fapt, acest 12%?

Nu măsoară moralitatea oamenilor.
Nu spune că românii sunt răi, suspicioși sau egoiști.

Măsoară doar disponibilitatea de a avea încredere în oameni în general.

Este un indicator al unei stări mentale colective, un simptom al unei relații fragile cu societatea și cu ceilalți.

---

De ce am ajuns aici?

✓ Dezamăgiri repetate
✓ Lipsă de modele
✓ Sistem defectuos
✓ Supraveghere, nu colaborare
✓ Frică de vulnerabilitate
✓ Experiențe personale negative
✓ O cultură a „descurcărelii”, în care supraviețuiești singur, nu împreună

Nu sunt acuzații. Sunt realități.

Dar 12% nu e o condamnare. Este o invitație.

O invitație la reconstrucție, la curaj, la observație.

Eu cred că încrederea se învață, se exersează, se oferă în doze mici, până când crește natural.

Și cred că dacă noi, fiecare în parte, alegem să fim cei care oferă primii încredere, procentul ăsta poate crește.

Nu mâine. Dar în timp.

---

Eu, Radu Florea, îmi asum mesajul acesta.
Cred în oameni.
Cred că merită fiecare 0,000000001% procent investit de încredere în fiecare om.
Cred că putem crește nivelul de încredere dintre noi în fiecare zi, astfel încât în 10 ani să ajungem la 20% în loc de 12% cât este astăzi.

Vă doresc tot ce este mai bun și vă susțin să credeți în voi și în ceilalți din jurul vostru.

Big Up

Radu Florea Coach & Creator al programului BIG LEADERS